Meniu

 

"Harry Tavitian nu este doar un mare muzician, ci un artist complet. Virtuozitatea si tehnica lui pianistica se conjuga cu bucuria de a cânta si a compune. Feeling-ul, ce este esential pentru un jazzman - îl conduce la rezultate spectaculoase. Stie sa-si dozeze efectele, stie sa-si faca simtita prezenta, nu doar prin sunete, vrea sa-si atraga participarea spectatorilor. "Emotionally involved" înseamna pentru Tavitian a se face frate cu ascultatorul. De aici si evolutia lui, de la improvizatie libera la etno-jazz, la acea solidaritate cu diferite culturi si civilizatii din lungul si latul Europei".
(Bedros Horasangian / Ararat, 16-30 iun 2000)
"Tavitian nu se dezminte! El este sobru si este liber în arta sa. Expresia este în egala masura concentrata si suculenta, pitoreasca, bogat imaginativa, antrenanta, deseori brutala dar întotdeauna adevarata... Mesajul melodic este legat de zona inconfundabila a spiritualitatii levantine pe care o surprinde cu toata dimensiunea ei sentimentala, multicolora, agrementata de o nostalgie continua". (Dumitru Avachian - Diplomat Club, mai 2000)

…"Leo, casa de discuri engleza care difuzeaza jazz din Europa de est, a dat la iveala un alt nume de prima marime. Grupul pianistului Tavitian este într-adevar creativ. Muzica este un amestec îndraznet de jazz si folclor."
(CASHBOX - June 15, 1985)

"În jumatatea de an petrecuta la Lisabona, reusisem sa asist la multe concerte de jazz de înalt nivel, însa la nici unul din aceste excelente recitaluri nu mi s-a întâmplat sa vad o reactie atât de entuziasta precum cea declansata în rândurile publicului de catre muzicienii lui Black Sea Orchestra. Fiecare piesa era conceputa de catre un alt membru al orchestrei pornind de la teme de inspiratie folclorica specifica zonei, dezvoltata apoi în forma unor suite care demonstrau geniul improvizatoric al acestor muzicieni. Parca spre a-mi satisface orgoliul, lucrarea propusa de Tavitian i-a ridicat pur si simplu în picioare pe spectatori" (Virgil Mihaiu-Curentul, 5 apr 2000)

Sociologul francez Claude Karnoouh scria despre muzica duo-ului Tavitian / Stroe:
…"Am fost foarte surprins si chiar uimit de duo-ul pianistului Harry Tavitian si bateristului Corneliu Stroe. Am putut sã ascult o muzicã originalã care are în acelasi timp si principala trasatura a artei postmoderne, sincretismul, care în cazuri fericite - si a fost o atare situatie - asimileaza si integreazã într-o singuralucrare diferite surse, perfect stapânite. Acest duo reprezinta una din muzicile (de jazz) cele mai originale ale momentului. Dupã aventura Free Jazz-ului parea ca jazz-ul nu mai are multe de spus. Dar, cei doi muzicieni introduc în Free Jazz elemente de muzicã orientala, ceea ce transformã muzica lui Tavitian într-o remarcabila sinteza care transcede atât radacinile africane cât si cele occidentale. S-au putut întâmpla toate acestea aici în România, la portile Orientului (Tavitian însusi este armean din România), unde totul devine posibil?"

Interviu în Formula AS nr 434: "Inaintea tuturor sta credinta" http://www.formula-as.ro/articol.php?nrrev=434&&culoarebgr=4AB5A5&&numecapp=Lumea%20româneasca&&codcapp=177

Comunicat de presa privind premiera piesei "Orgasm" de Vlad Zografi.

"Orgasm"-ul lui Vlad Zografi este un monolog, scris cumva ca un eseu, polemic,...
... Regia: Nona Ciobanu, scenografia: Ana Olteanu. Actorii: Liliana Pana - de la Teatrul Mic, Laurentia Barbu - coregrafa si (foarte buna) dansatoare si last but not least Harry Tavitian, intr-o inedita postura scenica, tot el semnand si partitura muzicala - extrem de importanta in economia spectacolului...
...Datorita regizoarei - care l-a acrosat pe polivalentul Tavitian cu stranietatile sale sonore - spectacolul capata nu doar carne si sange, ci chiar nerv...
(Florian Baiculescu, "Observator cultural" nr. 69, 19 - 25.06.2001)

 

Vedeta primei seri: Harry Tavitian, deja o legenda a jazzului romanesc. N-are rost sa panoramam ce a facut pana in 1999 H. Tavitian; dupa 1999 a creat Orient-Express, un nonet ce a adunat muzicieni de multiple facturi si care a lansat pe piata romaneasca etno-jazzul bazat pe valorificarea, in primul rand, a diferitelor surse folclorice. In general sud-est europene (turcesti, bulgaresti, romanesti, etc.) dar nu numai (nici cele transilvan-central europene sau armenesti nu au fost neglijate de acest nou Brailoiu-Bartok ce vrea sa atraga atentia asupra bogatiei armoniilor arhaice). Mult antren si culoare, exotism, show-ul face deja parte din regia spectacolului (inclusiv miscarea scenica, inclusiv costumatiile pitoresti) si place unui public dispus sa primeasca acest gen...
... Inutil sa spunem ca ne-a placut spectacolul lui Tavitian, ne-am bucurat ca l-am revazut si admirat -inca-o-data-si-a-nu-mai-stim-cata-oara. Orient-Express-ul este o etapa de maturitate a jazzmanului constanteano-european, iar cautarile febrile vor duce incontestabil la noi teritorii muzicale cucerite. Iata-l pe Harry Tavitian, copilul teribil de ieri, un maestru al jazz-ului romanesc de astazi.

Observator Cultural, nr. 88, 30.10-05.11.2001. Florian Baiculescu. Festivalul de jazz Bucuresti 2001. 5 zile de muzica.

 

 

..."Apoi au venit doi derbedei si ne-au invatat ce se poate face daca nu esti cuminte la Scoala: Harry Tavitian si Corneliu Stroe. Rezultat orgasmic. Au terminat si ultima frigida din sala. A fost marele cadou al festivalului. Harry (clape si nervi) te ademeneste ca pedofilul, cu teme blande, puerile, mici. Apoi te strica in elemente componente. Dupa care pune osu' serios pe clape si te compune la loc. De obicei, ii ies catedrale mobile, tip CFR; de un gotic erotic; moment optim pentru Corneliu Stroe sa te inunde ca viitura..."

Mircea Toma - Acadamia Catavencu / nr.33, 20-26 august 2002


CLAR DE DELIR
..."Din ce-am auzit vineri seara la clubul Phoenix mi-e, ca de obicei, greu sa vorbesc. Asa cum am spus si cu alte ocazii, e ca si cum as incerca sa descriu trecerea unei turme de bizoni prin palnia unui crin. Parca mai salbatici ca niciodata, muzicienii stransi in jurul lui Tavitian au reusit sa stoarca inima Balcanilor de tot rasu' plansu', de tot absurdul, toate spaimele, tresaririle, bucuriile stranse-n 1000 de ani. Dar desfraul sonor a fost atat de curat incat cea mai potrivita sentinta pentru ce-am auzit ar fi 'clar de delir'... Spatiul clubului Phoenix parea, in acea dezlantuire de sunete, mai stramt decat o cutie de chibrituri"...

Mugur Grosu - Ziua de Constanta, 10 septembrie 2002

 

HARRY TAVITIAN LA 50 DE ANI


HARRY TAVITIAN 50
"Ceea ce-l caracterizeaza pe 'copilul teribil' de la malul marii este un sistem de coordonate caruia artistul i se subsumeaza neconditionat: spontaneitatea creatoare generatoare de imagini sonore pline de vitalitate (doar arareori il intalnesti pe pianist prin studiouri, viata lui fiind scena), convingerea adanca investita in oficierea actului de comunicare catre public a propriilor simtaminte - de aici atractia 'magnetica' pe care o exercita aparitiile sale in fata publicului - precum si dorinta de identificare cu potentialul expresiv atat de bogat al muzicii din sud-estul Europei si ariile limitrofe... Daca in jazz se poate vorbi, pe de o parte, de o libertate jalonata totusi de anumite reguli si date prestabilite, iar pe de alta parte, de libertatea cvasi-totala pe care o preconizeaza stilul de avangarda numit 'free jazz', Harry Tavitian - pentru care independenta de spirit si de miscare este sinonima cu insasi conditia existentei sale - a ales, fireste jazz-ul free (in viziune personala) adica un stil asezonat propriei conceptii si racordat la un anume material tematic. Se vorbeste mult astazi despre etno-jazz ca o modalitate contemporana de adaptare a subtilelor vibratii tipice diferitelor culturi muzicale, la limbajul jazz-ului plasmuit in Statele Unite ale Americii. Dupa cum el insusi declara, Harry Tavitian a fost preocupat timp de peste doua decenii de reformularea unor elemente folclorice diverse din spatiul Balcanilor, anticipand cu acest interval de timp moda actuala 'etno'... Sarbatorirea zilei de nastere a lui Tavitian va avea loc in contextul Festivalului International de Jazz 'Garana 2002' (9-11 august) din muntii Semenic. La Multi Ani, Harry, go on!"

Florian Lungu - Independent, 11 august 2002


JAZZ-MAN-UL HARRY TAVITIAN MARTURISESTE LA MOMENT DE BILANT
..."Iata ca, recent, Harry Tavitian a implinit 50 de ani de viata, o varsta a maturitatii depline si, in acelasi timp, moment de bilant, in care artistul a facut publica o evaluare a carierei sale artistice. Dar, mai inainte de orice, in legatura cu starea sa de spirit, el declara: 'Marturisesc ca imi este destul de greu sa cred ca am implinit aceasta varsta si, sufleteste simt ca mai am inca foarte mult pana ajung la 50 de ani. Vreau sa spun ca ma simt pe undeva pe la vreo 37-38 de ani. Iar in privinta drumului pe care l-am parcurs, iata ca in curand voi implini 30 de ani de cariera de jazz. Sub acest aspect numai critica si publicul se pot exprima referitor la ce am facut si unde am reusit sa ajung in toti anii acestia'. Desi nu-i plac aniversarile de proportii, gasindu-le prea festiviste, colegii si prietenii nu l-au iertat. Chiar in perioada aniversarii, s-a intamplat sa aiba loc Festivalul de Jazz de la Garana. Cu o seara inainte avusese recital Johnny Raducanu si, intrand tarziu pe scena, Florian Lungu a anuntat ca deja poate incepe sarbatorirea lui Tavitian. Referitor la evaluarea proprie la ceea ce a realizat pana in prezent, Harry Tavitian evita sa teoretizeze sau sa constientizeze prea mult acest subiect, considerand ca acest lucru ar putea sa ii dauneze in ceea ce face in mod concret. De altfel, el s-a declarat 100% om care prefera sa simta mai mult, in detrimentul ratiunii reci. De asemenea, jazz-istul constantean considera ca pentru muzica s-a nascut, iar harul incearca sa-l implineasca pe cat posibil si sa nu rateze sansa oferita. Pentru acest lucru a ales jazz-ul ca modul de exprimare cel mai potrivit, pentru ca asa a crezut ca se poate dezvalui mai bine ca artist. 'A fost una dintre marile alegeri ale vietii mele, momentul in care m-am hotarat sa merg pe jazz, muzica spontana, considerand ca aici ma pot exprima cel mai bine, si nu in muzica clasica. Din acel moment am pus punct definitiv pianului clasic, am continuat sa ascult, am preferintele mele, dar de cantat nu am mai cantat decat studii de incalzire, game etc. De atunci m-am dedicat suta la suta jazzului. Motivul alegerii mele a fost ca, in locul executiei unei partituri, oricat de celebra ar fi fost ea, am preferat sa fac cu toate riscurile, propria mea creatie. Oricum, tot ce am facut, am facut cu dragoste'."

Gabriela Gevelegean - Romania Libera, 11 septembrie 2002

 

COMENTARIU la concertul de la Paris din data de 31 MAI 2002:
ACESTA ESTE JAZZ-UL
"Harry Tavitian, unul dintre cei mai buni pianisti ai jazz-ului actual, a dat din nou o mostra a talentului sau, intr-o reprezentatie unica in ziua de 31 Mai la Alfortville, in cadrul festivalului Jazz For Ville...
Iata un artist modern, original, adept al fuziunii artelor. Va urma".
Nouvelles d'Armenie (Paris), no.77/Iulie-August 2002

...“Pianistul Harry Tavitian este la aceasta ora cel mai veridic muzician de jazz din Romania. Ocultat intr-o oarecare masura de reteaua mediatica nationala, Tavitian este totusi cunoscut iubitorilor de jazz datorita aparitiilor scenice care ies din nota comuna a unui concert de jazz romanesc. De fapt, fiecare concert este un spectacol in sine, de simboluri si ritualuri ce tin de radacinile arhaice ale spatiului levantin intr-un context postmodern ce frizeaza avangarda si jazzul experimental. Revendicandu-se de la un Thelonious Monk sau Cecil Taylor, Tavitian se apropie in ziua de azi de atmosfera creata de un John Zorn cu al sau grup fals etno, Masada”... Gabi Burllau — Jurnalul Bihorean (Oradea), 27 septembrie 2003

...“Dupa tumultuosul “Axis Mundi” realizat in formula Orient Express, “Old Balkan Rhapsody” este de o factura mult mai intima, relevand sensibilitatile nebanuite ale unui muzician de jazz est-european”... Gabi Burllau — Jurnalul Bihorean (Oradea), 27 septembrie 2003

“DILEMA va recomanda: Harry Tavitian — “Old Balkan Rhapsody”. Lasa-te purtat pe apele clapelor de un vrajitor sonor”. Dan Stanciu — Dilema, 18-24 iulie 2003

Un comentariu de Eugene Chadbourne la CD-ul "Old Balkan Rhapsody" la http://www.allmusic.com/cg/amg.dll?p=amg&sql=10:e6de4j877wae~T1

...“Marti 22 iulie au evoluat pe scena din fata Teatrului National doi muzicieni exceptionali: Harry Tavitian si Mihai Iordache. Doua personalitati pregnante, cu manifestari diferite. A fost o calatorie de la vremea caftanelor la aceea a americanizarii. Totul, cu un farmec si o putere de iradiere a energiei si afectivitatii lor, inegalabile. In jur, lume civilizata, de aceeasi factura cu ei. Tineri dintre cei educati si instruiti, ba chiar si persoane-personalitati cunoscute”... Nicolae Prelipceanu — Romania Libera, 24 iulie 2003

...“De Festivalul de Jazz de la Costinesti se leaga, poate, cele mai frumoase momente ale copilariei mele. Acolo, intr-un fenomenal jam-session, in 1986, Harry Tavitian il descoperi pe Mihai Iordache, cel mai delirant, mai liber si mai fermecator saxofonist de astazi. In acea puscarie gigantica numita Romania, jazzul inalta in vazduh nevazute biserici unde smeritii sai patriarhi ne vorbeau despre libertate. Asa a fost, asa trebuie sa fie mereu: artistul ne arata un ocean nestiut si ne invita sa inotam alaturi de el, aici sau aiurea, dupa cum ne era noua voia. Atat... Cat despre Stufstock, halal: pe scena s-au perindat tot felul de rocheri suparati, nevrozati, disperati care s-au straduit, prin tot felul de tipete, zgomote, scrasnete si istericale, sa salveze bucatica aia de lume din Vama Veche. Cred ca n-au reusit. Ma uitam la multimea care-si zbantuia cat mai tare creierii, sa salveze si ea ce putea, si ma-ntrebam cu ingrijorare, ce-o sa se-ntample cu ei pe la ora doua, cand urma un moment complet diferit, de jazz, cu Harry Tavitian si Mihai Iordache. Ce chestie! Cand astia doi si-au inceput nebunia, toti s-au potolit ca prin farmec. Dupa jumatate de ora erau, deja, intr-un altfel de delir. Taman cand unul dintre organizatori ii sufla lui Harry, din spatele scenei, ca salvase destul statiunea, o pana de curent a rezolvat si problema asta. Fara vreo legatura cu vremurile festivalului din Costinesti, cand, taman la Harry, se-ntampla sa pice curentul”... Mugur Grosu — Ziua de Constanta, 19 august 2003

...“Jazz for Mr. President ...Mi-am facut din timp rezervare pentru concertul din 16 noiembrie, cand Harry Tavitian si Mihai Iordache urmau sa cante jazz in prezenta presedintelui Armeniei, Robert Kocharian. Si n-am regretat... Spectacolul lui Tavitian si Iordache a fost uluitor de curat, aproape magic, impanat cu cele mai fine mirodenii armenesti si autohtone. Publicul a reactionat pe masura. Anumite pasaje au curs cu atata finete incat pana si barmanii incremenisera langa ziduri, sa le asculte. Intamplator am auzit o discutie intre avocatul Catalin Dancu si unul dintre barmani: "De cat timp lucrezi aici?" "De la deschiderea clubului". "Si ai mai auzit asa ceva?" "Sincer? Nu!" Printre personalitatile aflate in sala, am observat silueta lui Varujan Vosganian si am deslusit nenumaratele "rhauri" ale ministrului Razvan Theodorescu. Spre linistea agentilor ascunsi pe sub mese, pianul lui Harry a fost foarte cuminte. Nu a latrat, cum pronosticau unii, nu a sarit in sala sa muste pe nimeni. A cantat jazz. Pentru noi, pentru Presedinte - "care face parte din elita iubitorilor de jazz, ca toti cei prezenti aici" - a spus Tavitian. Duminica seara m-am simtit, nitel, Presedinte. Si-a fost tare bine. Mugur Grosu - Ziua, 19 noiembrie 2003

...“Jazzul lui Harry Tavitian elogiat în presa din America Latina
Saptamâna trecuta publicatia "Musica Progresiva" din San Jose (Costa Rica) a gazduit o cronica despre ultimele doua compact discuri ale pianistului de jazz constantean Harry Tavitian, semnata de muzicologul Ricardo Aguilar. Citam câteva fragmente: "Europa de Est a dat lumii o serie de pianisti extraordinari, între care putem cita pe Serghei Kuryokhin, Emil Viklicky si Vyaceslav Ganelin. Acum câteva zile am descoperit un alt reprezentant al acestei familii: Harry Tavitian. În acest articol voi prezenta doua lucrari ale pianistului român, "Old Balkan Rhapsody" si "Axis Mundi". Aceste doua compact discuri prezinta doua fatete total diferite ale muzicii pianistului român. În timp ce CD-ul "Old Balkan Rapshody" este unul de pian solo, "Axis Mundi" este realizat de un grup format de noua muzicieni de jazz români de prima marime. Aceasta demonstreaza mobilitatea lui Tavitian si marea sa capacitate creatoare, în contexte diferite". Ricardo Aguilar continua cu o descriere amanuntita a pieselor de pe cele doua CD-uri. Autorul articolului încheie astfel: "Putem conchide ca aceste doua lucrari merita sa fie descoperite de iubitorii muzicii bune si ai noilor curente ale jazzului etnic. Harry Tavitian si-a cucerit definitiv locul între marii pianisti din aceasta parte a lumii". Articolul poate fi citit în întregime (în limba spaniola) la adresa www.musicaprogresiva.com/comentarios/Harrytavitian.html

"Harry, te pup in cur!"
Mai mult ca oricand, Club 30 si-a meritat renumele de "jazz caffe" in seara in care l-a avut ca invitat pe Harry Tavitian. Alaturi de saxofonistul Mihai Iordache si de percutionistul Mario Florescu, joi 22 februarie, Tavitian le-a aratat celor prezenti ce inseamna cu adevarat jazz-ul. Cei mai multi dintre spectatori ii cunosteau muzica. O parte insa erau la prima auditie. Pentru acestia, concertul s-a transformat intr-o experienta de neuitat. Armeanul, cu siguranta cel mai talentat din Romania, a reusit sa enerveze, apoi, prin acorduri si glas, sa instaureze calmul, sa incite si sa enerveze din nou, sa deruteze, sa transpuna publicul in transa in care parea ca intrase si el si sa-l poarte asa prin toate culturile lumii, sa placa, sa doara, sa impresioneze, pentru ca, in final, nimeni sa nu mai simta nimic decat fericire in stare pura. Tavitian s-a nascut cu jazz-ul in sange, la Constanta, in 1952, intr-o familie in care modestia a fost un stil de viata. La sase ani a inceput sa studieze pianul clasic. La 17 ani a descoperit blues-ul, insa momentul de rascruce in cariera lui s-a petrecut in 1974, cand a participat la prima editie a Festivalului de Jazz de la Sibiu: "Impins de la spate de prieteni, pe la ora 3 noaptea, cand pianul a ramas liber, m-am urcat pe scena si am inceput sa cant. M-am trezit langa mine cu Richard Oschanitzky si am cantat la pian la patru maini. Iar cand am ridicat privirea, l-am vazut si pe Johnny Raducanu la bass. Pe atunci imi era de neimaginat sa cant impreuna cu ei", povesteste Tavitian. Dupa 28 de ani, in 11 august 2002, Johnny Raducanu s-a aflat alaturi de Harry Tavitian la Festivalul de Jazz de la Garana, cand acesta a implinit 50 de ani. In semn de admiratie, in loc de "La multi ani!", in stilu-i caracteristic, idolul din tinerete i-a spus: "Harry, te pup in cur!", si i-a dedicat intreaga seara. "Da, i-am spus ca il pup in cur. Si i-o mai spun o data. Si ii pup in cur pe toti romanii adevarati!", spune Johnny Raducanu. Despre aniversarea celor 50 de ani, Tavitian isi aminteste: "Am petrecut o zi de nastere extraordinara si m-am simtit ca intr-o familie chiar si printre cei pe care nu-i cunosteam. Aceasta este cea mai frumoasa amintire legata de Timisoara, fiindca festivalul de la Garana este organizat de timisoreni". Cu aceeasi ocazie Johnny Raducanu ne-a spus: "Eu si Harry Tavitian ne prezentam la concertele de la Costinesti din tinerete, spunand ca suntem doi bravi reprezentanti ai natiunilor conlocuitoare, vorba lui Ceausescu. Nu le placea securistilor, dar intr-un fel, asa, conclocuitori cum eram, salvam onoarea romanilor". Petrina Calabalic, BANATEANUL (Timisoara), editie On-Line - pana in 22 martie 2004

Regal Harry Tavitian la Satu Mare
Ieri, intr-o seara memorabila de jazz, pianistul Harry Tavitian a dovedit inca o data, daca mai era nevoie, motivul pentru care cele mai bine cotate ziare din Europa l-au numit cel mai important jazzman roman contemporan. Concertului sustinut ieri alaturi de Mihai Iordache si de percutionistul satmarean Cserey Csaba nu i-a lipsit nimic, beneficiind din plin de tot ce ar fi putut cere si unii dintre cei mai pretentiosi iubitori ai genului. Seara muzicala s-a dovedit a fi cu adevarat un regal de jazz, cel mai important moment de gen al ultimilor ani din Satu Mare. Sala a fost umpluta la refuz de tineri si varstnici, iubitori de jazz, si cativa oficiali care, cuprinsi de atmosfera de Jazz Café, au aplaudat trioul la finalul fiecarui fragment muzical. Recitalul a satisfacut pe deplin asteptarile unui public satmarean obisnuit cu maruntisurile unui oras in care nu se intampla niciodata nimic cu adevarat important.
Mihai Bledea - Gazeta de Nord-Vest (Satu Mare), 31 ianuarie 2004

Cititi un interesant interviu aparut sub titlul
"AXIS MUNDI"
Harry Tavitian în dialog cu Mugur Grosu
in "Asalt", supliment de marti al ziarului "Observator de Constanta", nr. 10, 16 noiembrie 1999
http://asalt.tripod.com/a_010_tavitian.htm


Chitaristul american, Eugene Chadbourne, scria la sfarsitul anului trecut despre muzica lui Harry Tavitian: Am putut sa ascult muzica plina de viata a lui Tavitian in vara lui 2004, la un festival din Slovenia, relevandu-mi-se adevarate intelesuri, pe langa eticheta de „legenda” a carui muzica urmeaza a fi ascultata. Stralucirea concertului sau m-a facut sa imi doresc la nebunie sa plec de acolo cu o amintire, si iata-ne ajunsi la CD-ul sau Old Balkan Rhapsody. Ascultat la scurta vreme dupa concertul „live”, CD-ul pare sa reproduca corect ceea ce Tavitian da la iveala in fata publicului. Exista multi pianisti solo in jazz, dar Tavitian este unic, in ciuda prezentei influentelor evidente ale jazzului din afara spatiului balcanic. L-am mentionat deja pe Monk, care salveaza orice jazzman de la inchistarea mintii. Apropiindu-ne de zilele noastre, exista pianisti de o forta asemanatoare, care construiesc gradat o stare, combinand teme folclorice proprii cu spiritul improvizatiei – ne gandim aici la Dollar Brand. Folosirea de catre Tavitian a temelor traditionale romanesti este, fara indoiala, una din cele mai bune manuiri ale muzicii balcanice la ora actuala, facuta cu deosebita grija si dragoste, cu o tehnica superba si un simt dramatic fara egal. Pur si simplu nu putem compara ceea ce face Tavitian, cu driblingurile americanilor, vest-europenilor si chiar ale japonezilor care au inceput sa utilizeze acest tip de material sonor, cand a ajuns la moda, in anii ’90. Scurtele interludii la talangi si fluiere romanesti evoca un tip de folclor in care pianul insusi ne apare ca un instrument academic, un intrus mult prea avansat tehnologic. In concert, ca si pe disc, aceste pasaje ne sugereaza un om din care muzica pur si simplu izbucneste din strafunduri.

Cititi versiunea integrala a comentariului lui Eugene Chadbourne la CD-ul "Old Balkan Rhapsody" la http://www.allmusic.com/cg/amg.dll?p=amg&sql=10:e6de4j877wae~T1

Comentariu de Erika Szabó, de la revista clujeana "Man in Fest" la recitalul din 28 ianuarie 2005 la Universitatea Central Europeana, sala Auditorium, Budapesta

Thank you for the music
Szabó Erika

Nu ma pricep la muzica; deloc. Dar o ador, si daca n-o ascult in camera sau in birou, ii port sunetul in buzunar si urechi cu ajutorul walkmanului, minune a tehnicii pentru care voi fi etern recunoscatoare. Am gusturi cat se poate de eclectice: Chopin imi place la fel de mult ca si Sinatra, Leonard Cohen sau Robbie Williams, si… de ce sa mint, cand am o zi buna, sunt in stare sa ma bâtâi pana si pe hiturile lu’ Britni. Dar unde vreau sa ajung…? La un anumit departament din CEU (Central European University – de data asta cea din Budapesta) care se cheama Center for Arts and Cultures, mai precis la un ”Romanian Week” care a avut loc intre 24-28 ianuarie 2005, in cadrul seriei de programe ”Cultural Evenings of Nations – Encounters with Central and Eastern European Cultures”. Cele cinci zile au promis un concert al corului barbatesc Sfantul Apostol Andrei de la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj, un spectacol de teatru numit Choose, Baby realizat de actrita Patricia Nedelea, doua expozitii, Modern Apocrypha (pictura: Ana Maria Gruia) si Old Constanta (grafica: Ion Titou, Marieta Besu, Iulia Darcos, Mihaela Dima), si doua ecranizari: Balanta lui Lucian Pintilie si Marfa si banii lui Cristi Puiu. Nu s-au realizat chiar toate evenimentele conform planului (filmul lui Pintilie din pacate s-a amanat pentru alta data), dar eu as zice ca initiativa se poate numi un succes si a reusit sa prezinte studentilor, profesorilor si curiosilor cate ceva din valorile romanesti de astazi. Intentionat am omis ultima seara, sfarsitul muzical al saptamanii, pentru care organizatorii au pregatit un concert ”ethno-jazz”…
Nu ma pricep la muzica; de-loc. Nu cred ca as putea sa va spun cam pe unde vine un „la” daca nu m-ati lasa sa-i numar mai intai locul pe cele cinci liniute, si stiu ca exista minor si major, dar habar nu am care e diferenta dintre ele. Despre Harry Tavitian (caci el este autorul concertului in cauza) cea mai recenta amintire este ca o prietena vaneaza disperata un cd cu muzica lui cam de un an, si pana acum n-a dat de nici o vanzatoare care sa fi stiut cine este. Nu stiu cata parte din oamenii adunati vineri in sala mult prea mica a stiut la ce sa se astepte, dar dat fiind ca lumea s-a inghesiut sa se aseze pana si pe scari ma face sa cred ca majoritatea da. Am fost curioasa sa vad si reactiile publicului pentru ca… de ce sa mintim, ne-am obisnuit ca majoritatea artistilor (mai ales cei care au un asemenea succes international) sunt putin rebeli, putin artificiali, putin excentrici si putin snobi – nimic rau in asta: orgoliul creatorului unei adevarate valori, care se asteapta sa fie apreciat la adevarata sa valoare. Spectacolul a fost insa lipsit de orice fel de exagerari ieftine; in contextul dat, in atmosfera pe care a reusit sa o creeze Tavitian, pana si miscarile, gemetele, mimica sau faptul ca a fredonat majoritatea melodiilor cu voce tare a parut foarte natural, si spectatorii au simtit ca fara ele performanta n-ar fi fost completa. Chinul (uneori la propriu, in crearea sunetelor cu ajutorul unui fluier aparent rudimentar) si disperarea unei chemari sau declaratii a fost accentuat perfect de combinarea perfecta a cantecului popular traditional cu elemente disonante pana la post-modern; si toti cei din sala am devenit robii acestei muzici pe veci cand, cu o mana cantand la pian si alta scuturand cateva clopotele, ne-a vrajit cu un buchet imens de sunete pentru care am fost sigura ca ar fi nevoie de o orchestra formata din zeci de instrumente.
Muzica lui Tavitian mi s-a parut dintre cele mai bogate din cate am auzit vreodata: a concentrat intr-o ora si jumatate intamplarile unor vieti care n-ar fi incaput in zeci de povesti, romane sau filme. A strans in jurul sau si al nostru Balcanii si folclorul lor colorat, cu ajutorul catorva note ne-a aratat esenta lautarului armean, al ciobanului roman, al soldatului turc si al pescarului grec; apoi neasteptat, fara sa observam momentul de trecere, ne-a trezit undeva in sudul Statelor Unite, in gradina unei negrese batrane care isi dezgoleste si ea sufletul, cantand gospel. A creat eroi amenintati si sedusi, speriati si indragostiti; prin secvente „intunecate” ne-a facut sa simtim frica celui urmarit de dusman sau blestem, printr-un motiv repetat asemeni unei incantatii ne-a demonstrat puterea irezistibila a iubirii pasionale, printr-o doina dureroasa ne-a facut sa intelegem jalea unui ramas bun sau al unui doliu, si prin melodii „moi” care reveneau din cand in cand a redat perfect bucuria calda, usoara, simpla a jocului.
Nu ma pricep la muzica; deloc. Dar concertul lui Harry Tavitian a continut mult mai mult decat muzica; concertul lui Harry Tavitian a fost o continua surpriza, o alta lume, o calatorie plina de adevar si de magie in care alaturi de el (care evident a zburat foarte departe cu sufletul) m-a purtat pe mine, si pe toti cei din sala. Ascultandu-l am inteles deodata de ce la aparitia sa acest gen a parut atat de revolutionar, de original, de innovativ, si de ce acest miracol pe care il numim jazz a fost considerat un dulce pacat.
Nu stiu cat din concert a fost improvizatie, cat a rasarit din sufletul artistului acolo, pe loc, desi uneori muzica lui mi s-a parut atat de perfecta incat imi e imposibil sa cred ca cineva e in stare sa inventeze asa ceva fara a se chinui ani intregi. Nu stiu, daca mi-am amintit de versuri din „Miorita” invatate la scoala, sau de sate minuscule vizitate in excursii din copilarie pentru ca stiam ca Harry Tavitian e nascut la Constanta, sau pur si simplu pentru ca acel sunet e intr-adevar radacina muzicii sale. Si omul m-a transportat si mai departe… mi-a aratat sali de cinema din era filmelor mute, cand cuvintele ar fi fost oricum de prisos pentru ca muzica era capabila sa traduca orice sentiment; m-a plimbat prin New York-ul lui Gershwin, cu un Broadway care are o viata proprie si un Fifth Avenue pazit de zgarienori; si m-a adus inapoi, in Bucurestiul anilor ’20 cu domnisoare chemate la dans de cantecele frivole ce rasuna din gramofon; am auzit zgomotul mecanic al locomotivei, bataile inimii, si am auzit-o pe mama fredonand romante vechi.
Si la sfarsit, plimbata prin epoci, stiluri si atmosfere diferite cu ajutorul acelor clape albe si negre si o melodioara simpla cum e ”When the Saints” mi-am dat seama ca... nu trebuie sa ma pricep neaparat la muzica ca sa apreciez minunata vraja pe care o transmite.

Comentariul lui Nicolae Prelipceanu la concertul din 29 martie 2005 de la clubul "La Scena" in "Romania libera" din 31 martie 2005 http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z31032005&idx=5


Interviu cu Harry Tavitian, insotit de fotografii inedite, in revista "Muzici si faze"

Recital Harry Tavitian la Festivalul de blues de la Sighisoara, la adresa: http://tvr.ro/webcast/emisiuni.php?k=0&em=POP CULTURA#text
Click pe [alege] Inregistrarea emisiunii diin 2006 - 06 - 26

Puteti asculta o inregistrare cu Harry Tavitian si Mihai Iordache (sax), de la Festivalul Balkanfever din Viena, de anul trecut, pe pagina unui radio austriac, urmand linkul de mai jos: 2005.05.03 Levantinisch–balkanisch-kaukasische Jazzfantasien: HARRY TAVITIAN & MIHAI IORDACHE (RO/ARM) @ Porgy & Bess